Acum ca am terminat de replicat lui eCostin revin la treburile mele pamantesti si lipsite de coloana vertebrala dumnezeiasca. Ce vreau de la voi? Sa stati putin sa reflectati asupra unui scenariu de viata…
Traiti o viata zbuciumata care cuprinde trairea unui eveniment conflictual (militar) mondial, experiente de genul venirii din Cehia pana in Romania pe jos pe timp de razboi, bogatia adusa de 2 fiice destepte, o sotie care v-a fost alaturi mai mult in momentele rele decat in cele bune, 3 nepoti care au crescut sub ochii vostri, prieteni si rude care va ofera toata stima cuvenita unei vieti demne si pline de caracter. Aveti o viata activa care nu va permite sa va opriti din munca nici chiar la varsta venerabila de 80 de ani.
Acum imaginati-va ca intr-o dimineata nu reusiti sa realizati de ce nu puteti sa va ridicati din pat. Incercati din rasputeri si totusi corpul nu se ridica. Mana dreapta nu vrea nici in ruptul capului sa raspunda la comenzi. Piciorul drept este intins frumos pe pat ca si cum nimeni si nimic nu l-ar putea face sa se ridice. Buzele sunt atat de amortite incat nici nu puteti striga dupa ajutor. Asteptati infrigurati sa aflati ce se intampla.
Acum imaginati-va ca dupa o luna de la momentul zero… nu puteti manca singuri, nu puteti merge singuri, nu puteti sa va ridicati singuri, nu puteti sa va spalati singuri… Nu puteti face nimic fara ajutorul celor din jur. De ce? Sunteti paralizati.
Tu cel care citesti acest post… ai avea puterea sa o iei de la capat dupa ce 80 de ani ai repetat in continuu obiceiuri deprinse de cand te numeai bebelus?
Sunt mandru ca am ocazia sa cunosc un om care raspunde DA la intrebarea de mai sus chiar daca nu poate sa mai vorbeasca precum odinioara. O face prin fapte, nu prin vorbe.
Aboneaza-te animal mic
Masurari
-
Comentarii recente
septembrie 21, 2008 at 4:23 pm
Nu stiu daca e vorba de bunicul tau dar cred ca e greu dupa 80 de ani,mai ales sa fii o persoana foarte activa.Eu am visat intr-o noapte ca nu puteam sa ma misc si chiar e ingrozitor sentimentul.Felicitari pentru DA…Eu am 20 si e mai usor pentur mine sa spun Da,nu stiu la 80 de ani …
septembrie 22, 2008 at 2:05 am
In asemenea situatii se poate intampla si cel mai adesea se intampla, ca functia creierului care genereaza specificul uman : constiinta de sine, sa dispara. Dispare tot, memoria (nu-si mai recunoaste sotia sau copii), constiinta gestului pe care-l facea de bebelus si gestul insusi, constiinta a ceea ce a fost odinioara….
Batranetea este groaznica, tineri mei prieteni.
Batranetea la care se adauga si un accident cerebral grav, este distrugatoare.
Creerul are prostul obicei ca se remaniaza dupa un asemenea eveniment si, s-ar putea peste vreo inca trei patru luni de supravietuire, omul ata de iubit pe care l-am avut alaturi o lunga perioada de timp, sa dispara in neant si in loc sa descoperi cu stupoare un simplu corp care se lupta pentru prelungirea supravietuirii….
Supravituire care, uneori, poate fi complet lipsita de demnitate.
septembrie 22, 2008 at 2:05 am
Imi pare rau….